Şedinţa Camerei Deputaţilor din 12 aprilie 2011
"Declaraţia este un semnal nu doar pentru acest legislativ, ci şi pentru cele care vor urma. Tema ei ar putea fi surprinsă prin întrebarea: Cum dobândesc legitimitate noile realităţi ale vieţii europene? Punând accentul pe sintagma "viaţă europeană", sugerez că ne-ar fi de folos o abordare a realităţilor româneşti, nu în mod izolat, ci în contextul socio-politic în care trăim începând din 2007. Prin expresia "noile realităţi" am în vedere, în mod special, trei dintre acestea: internetul, biometria şi genetica. După cum ştiţi, cele trei au înregistrat dezvoltări fulminante în ultimii ani şi convingerea mea este că o societate europeană matură trebuie să tragă linia şi să spună câte beneficii şi câte probleme au generat aceste noi realităţi. Mai mult, ar mai trebui un examen serios al modului în care aceste realităţi au devenit sau sunt în curs de a deveni legitime în Europa. Un scurt recurs la istorie ne va lămuri mai bine cu privire la problema pe care o ridic aici.
Conform unei înţelegeri generale, europeneitatea noastră presupune coexistenţa a trei mari tradiţii: cea greco-romană, creştinismul şi modernitatea (prelungită până în vremea noastră). De la greci am moştenit ideea de republică şi ideea de libertate. De la romani, ideea de imperiu şi ideea de drept, iar din simbioza celor două culturi ideea de libertate garantată prin lege. Creştinismul ne-a oferit adevărul despre originea şi misiunea divină a omului în lume, precum şi ideea de libertate prin credinţă. Modernitatea ne-a oferit ideea de naţiune, pasiunea pentru raţiune, precum şi ideea de libertate prin revoltă faţă de orice autoritate. Venind la vremea noastră, observăm că ideile de imperiu, republică şi naţiune sunt cvasi-perimate. Ideea de libertate garantată prin lege a devenit o idee directoare în societatea Europei unite, iar cea de libertate prin credinţă a rămas în actualitate cu numele generic de libertate a credinţei.
Cu alte cuvinte, prezentul a moştenit din zestrea vremurilor trecute în mod selectiv. Întrebarea este: cu ce consecinţe? Răspunsul este unul foarte important. De aproape 100 de ani, în lume şi în Europa, are loc un fenomen numit de sociologi "secularizarea legitimării". Legitimitatea, după cum bine ştiţi, se defineşte prin conformitate cu legea. De aici rezultă că legitimitatea noilor realităţi (internetul, biometria şi genetica) se întemeiază în mod absolut pe legislaţia care le reglementează cadrele juridice. Faptul acesta atrage o responsabilitate uriaşă asupra oricărui parlament din lume iar nouă, fiecăruia în parte, ne pune înainte o sarcină de neocolit: sarcina de a discerne până în cele mai mici detalii ce este bine şi ce este rău în legalizarea acestor noi realităţi.
Cu sinceritate, să recunoaştem că la momentul de faţă nu putem formula judecăţi tranşante şi definitive în aceste chestiuni ultraspecifice. Am risca decizii pripite şi ilegitime dacă le-am impune tuturor fără obţinerea unui consens. Spre a face un pas important înainte, ne trebuie un principiu sigur, iar acesta poate fi următorul: orice nouă realitate care afectează demnitatea umană, înţeleasă în conformitate cu europeneitatea noastră, îşi pierde instantaneu legitimitatea, chiar dacă s-ar invoca susţinerea unei legislaţii oarecare.
Fiindcă trăim într-o epocă a legiocraţiei, datoria noastră este de a întocmi legi cât mai bune, ţinând cont, în permanenţă, de respectul cuvenit fiecărei persoane umane".
