În acest document, domnia sa arată motivele pentru care se opune ideii de vaccinare obligatorie.
Textul declaraţiei este acesta:
"Despre multiplele faţete ale vaccinării împotriva gripei porcine"
"Deşi raportările internaţionale şi naţionale cu privire la numărul persoanelor care prezintă simptomele gripei AH1N1 arată o sporire a procentului celor în cauză, numărul celor care au acceptat vaccinul este foarte redus. Populaţia nu a primit acest vaccin fără asigurări categorice bazate pe teste de încredere, care la această dată lipsesc, iar ideea impunerii obligaţiei vaccinării a stârnit proteste incredibile. De curând şi la noi, aceeaşi idee a mobilizat confederaţii, asociaţii neguvernamentale şi medici într-o campanie în forţă împotriva vaccinării.
Probabil şi dumneavoastră aţi primit sesizări şi rapoarte bogat documentate, iar, în această situaţie, când pe de o parte avem ameninţarea unei pandemii de gripă, iar pe de alta perspectiva obligativităţii vaccinării cu un vaccin foarte controversat, ca român, ca deputat, dar mai ales ca părinte, stau şi cumpănesc cum e mai bine să fac. Ce ne îngrijorează mai mult? Boala sau vaccinul? Paradoxal, la acest popor răspunsul nu este boala.
Am pus în balanţă datele problemei, atât cât am putut înţelege, şi am observat următoarele: Organizaţia Mondială a Sănătăţii declară în vară pandemie de gripă AH1N1. Guvernele se arată îngrijorate şi doritoare de un vaccin grabnic. Institutele de cercetare şi concernele farmaceutice regretă pe moment absenţa vaccinului, dar promit o soluţionare promptă. La scurtă vreme, patru firme oferă vaccinuri. OMS, sub presiunea timpului, le omologhează pe toate. Campania media de vaccinare debutează în forţă. Oamenii din toată lumea se interesează de calităţile vaccinului. Apar imediat mari semne de întrebare legate de efectele secundare şi de perioada scurtă de testare. Aceeaşi OMS intervine şi asigură pe site-ul oficial, la secţiunea "Siguranţa vaccinării", că în ciuda unor efecte secundare sesizate, "vaccinul autorizat (nu ştim dacă cele patru ori cel puţin unul dintre ele) este sigur". Societatea civilă sancţionează rapid acest răspuns nesigur. Mari grupuri de oameni din lumea întreagă iau decizia de a refuza vaccinul şi pornesc o campanie antivaccinare. Guvernele ajung în situaţia de şah cu OMS şi cu firmele farmaceutice. Fără argumente convingătoare pentru contestatari, guvernele folosesc argumentul forţei mascat în hainele grijii publice şi ale moralităţii. Şi iată cum vaccinarea devine obligatorie.
Consecinţele imediate sunt acestea: în SUA, autorităţi medicale sunt date în judecată de organizaţii medicale şi la New York un judecător al Curţii Supreme emite de curând un ordin prin care interzice statului să vaccineze toţi angajaţii din sănătate. În Germania şi Franţa majoritatea medicilor refuză vaccinarea populaţiei. În Grecia au loc proteste de stradă. Nici România nu a reacţionat diferit. Românii nu vor să accepte un vaccin împotriva voinţei lor; nu pentru că sunt reticenţi la vaccinare. Nu din acest motiv resping ideea, ci pentru că instituţiile abilitate nu au explicat clar două lucruri: 1. cât de scăzut este riscul efectelor secundare şi 2. în ce chip poate înceta libertatea omului în "vremuri de pandemie". Constituţia ne spune că statul trebuie să fie garantul libertăţilor şi orice garant nu poate garanta ceea ce nu respectă.
Cumpănind, aşadar, toate acestea, în acord cu datele rapoartelor primite de la contestatarii din colegiul meu şi în aşteptarea unor argumente solide din partea specialiştilor în vaccinologie, mă declar categoric împotriva ideii de vaccinare obligatorie şi consider, în schimb, obligatorie transparenţa publică".Pe site-ul Camerei Deputatilor:
http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.lista?idv=5443&leg=2008&topic1=1
