Adaptarea modelului Cehia - soluţia posibilă pentru învăţământul la domiciliu şi în România

Din analizele şi dialogurile purtate cu ASHR (Asociaţia Homeschooling România) şi cu familiile interesate de acest tip de învăţământ la noi în ţară, am ajuns la concluzia că adaptarea modelului Cehia la realităţile noastre ar putea reprezenta o cale viabilă.
În consecinţă, am adresat d-lui ministru Daniel Funeriu o nouă întrebare pe care o puteti citi aici http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari.detalii?idi=29281&idl=1

C.A.

P.S. INFORMATII DESPRE MODELUL CEHIA GASITI IN ACEST STUDIU
http://www.iejee.com/3_1_2010/29_44.pdf

"Legitimitatea noilor realităţi" - o declaraţie cu bătaie lungă

Şedinţa Camerei Deputaţilor din 12 aprilie 2011


"Declaraţia este un semnal nu doar pentru acest legislativ, ci şi pentru cele care vor urma. Tema ei ar putea fi surprinsă prin întrebarea: Cum dobândesc legitimitate noile realităţi ale vieţii europene? Punând accentul pe sintagma "viaţă europeană", sugerez că ne-ar fi de folos o abordare a realităţilor româneşti, nu în mod izolat, ci în contextul socio-politic în care trăim începând din 2007. Prin expresia "noile realităţi" am în vedere, în mod special, trei dintre acestea: internetul, biometria şi genetica. După cum ştiţi, cele trei au înregistrat dezvoltări fulminante în ultimii ani şi convingerea mea este că o societate europeană matură trebuie să tragă linia şi să spună câte beneficii şi câte probleme au generat aceste noi realităţi. Mai mult, ar mai trebui un examen serios al modului în care aceste realităţi au devenit sau sunt în curs de a deveni legitime în Europa. Un scurt recurs la istorie ne va lămuri mai bine cu privire la problema pe care o ridic aici.

Conform unei înţelegeri generale, europeneitatea noastră presupune coexistenţa a trei mari tradiţii: cea greco-romană, creştinismul şi modernitatea (prelungită până în vremea noastră). De la greci am moştenit ideea de republică şi ideea de libertate. De la romani, ideea de imperiu şi ideea de drept, iar din simbioza celor două culturi ideea de libertate garantată prin lege. Creştinismul ne-a oferit adevărul despre originea şi misiunea divină a omului în lume, precum şi ideea de libertate prin credinţă. Modernitatea ne-a oferit ideea de naţiune, pasiunea pentru raţiune, precum şi ideea de libertate prin revoltă faţă de orice autoritate. Venind la vremea noastră, observăm că ideile de imperiu, republică şi naţiune sunt cvasi-perimate. Ideea de libertate garantată prin lege a devenit o idee directoare în societatea Europei unite, iar cea de libertate prin credinţă a rămas în actualitate cu numele generic de libertate a credinţei.

Cu alte cuvinte, prezentul a moştenit din zestrea vremurilor trecute în mod selectiv. Întrebarea este: cu ce consecinţe? Răspunsul este unul foarte important. De aproape 100 de ani, în lume şi în Europa, are loc un fenomen numit de sociologi "secularizarea legitimării". Legitimitatea, după cum bine ştiţi, se defineşte prin conformitate cu legea. De aici rezultă că legitimitatea noilor realităţi (internetul, biometria şi genetica) se întemeiază în mod absolut pe legislaţia care le reglementează cadrele juridice. Faptul acesta atrage o responsabilitate uriaşă asupra oricărui parlament din lume iar nouă, fiecăruia în parte, ne pune înainte o sarcină de neocolit: sarcina de a discerne până în cele mai mici detalii ce este bine şi ce este rău în legalizarea acestor noi realităţi.

Cu sinceritate, să recunoaştem că la momentul de faţă nu putem formula judecăţi tranşante şi definitive în aceste chestiuni ultraspecifice. Am risca decizii pripite şi ilegitime dacă le-am impune tuturor fără obţinerea unui consens. Spre a face un pas important înainte, ne trebuie un principiu sigur, iar acesta poate fi următorul: orice nouă realitate care afectează demnitatea umană, înţeleasă în conformitate cu europeneitatea noastră, îşi pierde instantaneu legitimitatea, chiar dacă s-ar invoca susţinerea unei legislaţii oarecare.

Fiindcă trăim într-o epocă a legiocraţiei, datoria noastră este de a întocmi legi cât mai bune, ţinând cont, în permanenţă, de respectul cuvenit fiecărei persoane umane".

De ce democraţia românească este unică în lume?

"De ce democraţia românească este unică în lume?"

DECLARAŢIE ÎN PARLAMENTUL ROMÂNIEI
8 februarie 2011


În peisajul pestriţ al politicii naţionale, săptămâna trecută s-a petrecut un eveniment definitoriu pentru democraţia românească. Insist pe sintagma "democraţie românească", întrucât aceasta, după cum veţi vedea mai jos, este unică în lume. De fapt, aceasta este o trăsătură fundamentală a democraţiei. Traversând epocile, această formă de guvernare nu se manifestă identic nici măcar la două popoare învecinate. Cu alte cuvinte, aceeaşi democraţie nu este aceeaşi. Dar la noi, democraţia îşi are explicaţiile ei, pe care raţiunea nu le poate înţelege.

Democraţia ateniană este un model istoric, mai mult teoretic decât practic, în special pentru popoarele europene. Democraţia americană este o normă a prezentului, mai mult practică decât teoretică pentru europeni dar şi pentru restul lumii. Democraţia din România este, vorba unor psihologi de la începutul secolului al XX-lea, "un proces de încercări şi erori".

La noi, o spun cu toată convingerea, democraţia este un mister care se adânceşte. De ce? Ca formă de guvernare, socotită răul cel mai mic, ea reprezintă un sistem de probleme şi de soluţii. A înţelege democraţia înseamnă a corela cât mai bine soluţiile cu problemele. O problemă fundamentală, de natură teoretică, a democraţiei româneşti este definirea identităţii partidelor. O alta, de natură practică, este asumarea responsabilităţii tuturor faptelor politice în faţa neamului românesc. Aceste două probleme sunt definitorii pentru ceea ce numim putere şi opoziţie. Dacă este stranie şi nedemnă situaţia în care partidele aflate la putere nu-şi recunosc greşelile, atunci când se întâmplă, mai stranie mi se pare situaţia în care partidele din opoziţie nu se pot defini ca ceea ce sunt. Avem aici o bizarerie a opoziţiei actuale. Cu un proverb foarte inspirat al poporului nostru, ceea ce s-a petrecut săptămâna trecută, s-ar putea descrie prin cuvintele: "oala la foc şi iepurele în pădure". Fără părtinire, dar cu simţ istoric, doresc să subliniez un aspect care pare să fie adeseori uitat de partidele din opoziţie.

Când eşti la putere, te defineşti în raport cu responsabilităţile situaţiei. Invers, când eşti în opoziţie, nu te poţi defini ca atunci când eşti la putere. E adevărat că idealul partidelor din opoziţie este puterea, dar a te defini pe baza unor iluzii nu este deloc sănătos în politică şi nici în viaţă. Aceasta este o deficienţă majoră a democraţiei noastre.

Partidele de opoziţie ratează starea lor prezentă, aceea de forţă constantă de contra-balansare, şi trăiesc proiectate în reverii care iau forma unor alianţe pe care marele Cantemir le-ar fi numit "struţo-cămile". Daţi-mi voie, la vârsta mea, să nu mai cred în struţo-cămile!

Reforma chirurgiei româneşti, printr-o mai bună delimitare a specialităţilor

Ultima interpelare nr.4960A/29-11-2010

Către: MINISTRUL SĂNĂTĂŢII
Dl. Attila Cseke

De la: Deputat Carmen Axenie

Ref: reforma chirurgiei româneşti, printr-o mai bună delimitare a specialităţilor

Domnule Ministru,

Presa medicală a publicat în ultima vreme mai multe informaţii despre numărul în creştere al intervenţiilor chirurgicale robotice în România. Fireşte că o astfel de tehnologie necesară chirurgiei robotice va necesita investiţii consistente şi pe viitor.
Eu doresc însă să vă aduc înainte o altă necesitate urgentă a chirurgiei de la noi. După cum ştiţi, în majoritatea ţărilor europene, chirurgia vasculară este o specialitate în sine, beneficiind de toată atenţia instituţiilor guvernamentale, a comunităţilor academice şi a autorităţilor din sistemul de sănătate. Această “desprindere” din trunchiul chirurgiei generale a produs o seamă de efecte pozitive atât pentru specialiştii în domeniu, cât şi pentru pacienţi.
În acord cu aceste stări de fapt din Uniunea Europeană, vă rog să răspundeţi la următoarea întrebare:
Aveţi în vedere, în mandatul dvs., o astfel de reformă a chirurgiei româneşti?
Şi dacă da, cum vedeţi soluţionată problema pe termen scurt şi mediu?

ULTIMA PROPUNERE LEGISLATIVĂ ÎMPOTRIVA DROGURILOR ÎNAINTATĂ SENATULUI

BP1012/16-11-2010
Propunere legislativă privind modificarea Legii nr.339 din 29 noiembrie 2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope

Detalii la adresa
http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?idp=11534&cam=2

"Un tineret drogat, temelia şubredă a viitorului României", deputat Carmen Axenie

DECLARAŢIE ÎN PARLAMENTUL ROMÂNIEI ÎMPOTRIVA DROGURILOR
23.11.2010



"În România zilelor noastre, drogurile aşa-zise “uşoare” ucid şi distrug vieţi într-un un ritm incredibil. Şi mă tem că ele îşi merită oarecum numele de “uşoare”, nu din pricina efectelor acestora, care sunt devastatoare, ci din pricina propriilor noastre raportări la acestea. În mai multe ocazii m-aţi auzit vorbind despre problema drogurilor etnobotanice, avertizând şi propunând soluţii urgente pentru îndreptarea unor situaţii. Dar plaga aceasta contemporană depăşeşte ca gravitate buna intenţie şi preocuparea unui grup restrâns de persoane. Astăzi fac un nou apel la o “cruciadă împotriva drogurilor” şi am convingerea că veţi sprijini această cauză.
Înainte de toate, apreciez acele comunităţi care, la nivel local, au hotărât interzicerea acestor magazine de droguri. Aceasta este una dintre soluţiile parţiale. Exemplul ar trebui urmat în toată ţara. Apreciez, apoi, organizaţiile şi instituţiile care se străduiesc să educe preventiv şi să sprijine persoanele care au căzut pradă drogurilor. Felicit, de asemenea, jurnaliştii care au semnalat în mod repetat gravitatea acestei probleme. Dar critic pe toţi cei care fac jocul traficanţilor de droguri, oricine ar fi şi orice motivaţie ar avea. Dependenţa de droguri nu este o problemă minoră de sănătate a unor tineri, ci a devenit de multă vreme o cauză sigură a mortalităţii şi a unor comportamente antisociale la noi.
Statisticile vorbesc despre câteva mii de persoane (3000) care se droghează şi de mai mulţi morţi în ultimile luni. Localizaţi aceste persoane în câte o familie şi vedeţi câte sute de mii de români suferă. Din scurta mea experienţă, am observat că cei care fac răul sunt cei mai fideli cititori ai legilor. Când am reuşit să publicăm lista substanţelor interzise, aceşti promotori ai morţii au venit repede cu alte produse conţinând în ele substanţe din afara listei. Spre exemplu, sarea de baie, numită în magazinele de droguri Special gold. Pe ambalajul pacheţelului sunt trecute la compoziţie vitamina C, B6, cofeina, mineralele şi aminoacizii. În realitate, în pachet se află o substanţă letală. Specialişti arată că acest drog sintetic conţine mephedronă, un derivat al amfetaminei. Substanţa această are efecte devastatoare: atacă inima şi creierul instantaneu, crează rapid dependenţă şi, în final, ucide. Persoanele care au folosit-o nu mai pot dormi de oboseală şi de groază. Au impresia că sunt în permanenţă vânate de cineva, că au gândaci pe sub piele, drept pentru care încep să-şi mutileze trupurile. Drogul acesta este la fel de tare ca heroina şi cocaina, dar tragedia sporeşte când persoanele afectate află că nu există antidot. Devine urgentă lărgirea listei de substanţe interzise dimpreună cu o mai mare intransigenţă a celor care sunt plătiţi să-i combată şi să-i aresteze pe traficanţi.
Stimaţi colegi, ne îndreptăm spre sărbătoarea Crăciunului şi a familiei creştine. Haideţi să-i socotim pe toţi tinerii acestei ţări ca pe proprii noştri copii şi să îi apărăm de acest mare rău care sunt drogurile. Rog pe toţi colegii din Parlament să facă din această problemă o prioritate naţională, deorece un tineret drogat nu este altceva decât o temelie şubredă a viitorului României".

"Fără opţiunea educaţiei acasă, învăţământul românesc este incomplet", deputat Carmen Axenie

fragment din ultima declaraţie pro homeschooling în România
9.11.2010

"O lege care pretinde că “asigură cadrul pentru exercitarea dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii” (Art. 1), dar care nu cuprinde posibilitatea educaţiei acasă, este o lege care necesită îmbunătăţiri. Dacă privim în mod esenţial lucrurile, statul asigură un învăţământ pentru mase, centrat pe acestea. Masele sunt formate din numeroase grupuri eterogene cărora profesorul trebuie să le asigure educaţia. În ultima vreme se fac încercări de a se trece de la centrarea pe grup la centrarea pe elev. Actuala lege mai permite, după cum ştiţi, şi "alternativele educaţionale" ( adică pedagogia Waldorf, Montessori, Freinet, alternativa Step by Step, Planul Jena). Acestea, spre deosebire de învăţământul pentru mase, sunt orientate pe individ.

Stimaţi colegi, dacă privim cu atenţie, din învăţământul românesc lipseşte educaţia centrată pe familie. Oare să fie acest tip de educaţie lipsit de relevanţă într-o vreme în care familia este din ce în ce mai supusă fărâmiţării? Oare să nu se înţeleagă deloc că acest mod de educaţie nu substituie educaţia de masă, ci o completează? Oare nu observăm că libertatea de a fi educat în lumea de azi presupune libertatea de a alege între cele trei tipuri de învăţământ?
Iată de ce, pentru mine, educaţia acasă va fi una dintre priorităţile legislative ale mandatului. Am auzit, de-a lungul vremii, mai multe aşa-zise argumente împotriva învăţământului acasă. În esenţă, toate sunt argumente împotriva libertăţii şi responsabilităţii familiei de azi. Acum când ne dorim o educaţie pragmatică, închei cu o întrebare: oare se îngrijeşte cineva mai mult decât familia ca un tânăr să poată face faţă dificultăţilor vieţii? Eu cred că nu".

un posibil răspuns al ministrului îl vom avea la documentul de mai jos

http://www.cdep.ro/pls/parlam/interpelari.detalii?idi=26125&idl=1