În ultima declaraţie susţinută în Parlament, doamna Carmen Axenie ridică o problemă grava şi urgentă: nivelul alar
mant al unor tarife practicate la cabinetele de stomatologie.
mant al unor tarife practicate la cabinetele de stomatologie."Cum sunt posibile preţurile incredibil de mari la unele cabinetele stomatologice"
"Am să vă reţin astăzi atenţia pentru câteva clipe cu o declaraţie despre o problemă internă. Este vorba despre situaţia dinţilor cetăţenilor României. Intenţia mea ar fi poate de luat în râs, dacă situaţia nu ar fi atât de gravă. Problema centrală este legată de preţurile incredibile pe care sunt nevoite să le plătească anumite persoane când apelează la serviciile unor cabinete stomatologice.
Din numeroasele sesizări primite aflu că unii oameni au făcut împrumuturi serioase în bănci, că alţii şi-au vândut apartamentele (cazul unei profesoare din Iaşi) ori că alţii merg la muncă în străinătate pentru a putea plăti aceste costuri fabuloase. Domnilor şi doamnelor deputaţi, vă pun înainte o întrebare de conştiinţă: Cum s-a putut ajunge aici? Dacă acceptăm ideea că piaţa reglează preţurile, atunci responsabilitatea noastră ca legiuitori este redusă la minimum. Unii ar spune poate că aşa şi trebuie să fie, dar greutăţile vieţii din aceste timpuri impun o altă gândire. Să aruncăm o privire asupra factorilor care au făcut ca aceste preţuri să explodeze.
Legile noastre actuale cu privire la activitatea cabinetelor stomatologice au o hibă fundamentală: au lăsat cetăţenii la dispoziţia medicilor. Aceştia, în acele cabinete care nu au relaţie contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate, şi-au fixat tarife incredibil de mari pentru majoritatea populaţiei din România. O cimentare porneşte de la cel puţin 20 ron, iar lucrări mai ample pot ajunge, de la caz la caz, la peste 1.000 ron. Înmulţiţi aceste preţuri cu nevoile persoanelor şi veţi înţelege disperarea la care s-a ajuns. Mai mult, Codul deontologic al medicilor stomatologi adoptat în 2005 la art.19 alin.(2) spune: "Este interzisă reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei". Deşi iniţiatorii acestui cod doresc "tact şi măsură în fixarea onorariilor" starea actuală ne arată mai degrabă lipsa tactului şi a măsurii.
Apreciez medicii stomatologi pentru munca lor în societate, dar nu pot accepta felul în care cresc preţurile în mod discreţionar. Desigur că ei vor spune că nicio lege nu le poate impune anumite tarife, că sunt independenţi din punct de vedere profesional. Adevărat, dar aş vrea să le amintesc aici un fapt: văzând cum au evoluat lucrurile, consider necesară o prevedere legislativă prin care să se fixeze preţuri maximale rezonabile la aceste servicii. Acest fapt este un lucru obişnuit în ţările Uniunii Europene.
Nu e vreme să mai credem povestea unor medici nesinceri conform căreia preţurile cresc din pricina plăţilor către tehnicieni şi a costurilor materialelor. Adevărul este că unii triplează costurile unor lucrări făcut de sus-numiţii tehnicieni.
Vă rog, aşadar, să luaţi în serios, în cel mai scurt timp, o soluţionare a acestei situaţii".
Din numeroasele sesizări primite aflu că unii oameni au făcut împrumuturi serioase în bănci, că alţii şi-au vândut apartamentele (cazul unei profesoare din Iaşi) ori că alţii merg la muncă în străinătate pentru a putea plăti aceste costuri fabuloase. Domnilor şi doamnelor deputaţi, vă pun înainte o întrebare de conştiinţă: Cum s-a putut ajunge aici? Dacă acceptăm ideea că piaţa reglează preţurile, atunci responsabilitatea noastră ca legiuitori este redusă la minimum. Unii ar spune poate că aşa şi trebuie să fie, dar greutăţile vieţii din aceste timpuri impun o altă gândire. Să aruncăm o privire asupra factorilor care au făcut ca aceste preţuri să explodeze.
Legile noastre actuale cu privire la activitatea cabinetelor stomatologice au o hibă fundamentală: au lăsat cetăţenii la dispoziţia medicilor. Aceştia, în acele cabinete care nu au relaţie contractuală cu Casa de Asigurări de Sănătate, şi-au fixat tarife incredibil de mari pentru majoritatea populaţiei din România. O cimentare porneşte de la cel puţin 20 ron, iar lucrări mai ample pot ajunge, de la caz la caz, la peste 1.000 ron. Înmulţiţi aceste preţuri cu nevoile persoanelor şi veţi înţelege disperarea la care s-a ajuns. Mai mult, Codul deontologic al medicilor stomatologi adoptat în 2005 la art.19 alin.(2) spune: "Este interzisă reducerea onorariilor în scopul atragerii clientelei". Deşi iniţiatorii acestui cod doresc "tact şi măsură în fixarea onorariilor" starea actuală ne arată mai degrabă lipsa tactului şi a măsurii.
Apreciez medicii stomatologi pentru munca lor în societate, dar nu pot accepta felul în care cresc preţurile în mod discreţionar. Desigur că ei vor spune că nicio lege nu le poate impune anumite tarife, că sunt independenţi din punct de vedere profesional. Adevărat, dar aş vrea să le amintesc aici un fapt: văzând cum au evoluat lucrurile, consider necesară o prevedere legislativă prin care să se fixeze preţuri maximale rezonabile la aceste servicii. Acest fapt este un lucru obişnuit în ţările Uniunii Europene.
Nu e vreme să mai credem povestea unor medici nesinceri conform căreia preţurile cresc din pricina plăţilor către tehnicieni şi a costurilor materialelor. Adevărul este că unii triplează costurile unor lucrări făcut de sus-numiţii tehnicieni.
Vă rog, aşadar, să luaţi în serios, în cel mai scurt timp, o soluţionare a acestei situaţii".
Pe site, la adresa
