In data de 31.03.2009, printr-o interventie bine argumentata, doamna Axenie Carmen a solicitat Guvernului o grija speciala pentru mamele din Romania si in urmatorii ani. Declaratia integrala, mai jos.
"Creşterea natalităţii"
Măsurile guvernamentale pentru redresarea natalităţii au determinat creşterea numărului de naşteri timp de trei ani. Dar cât de eficiente sunt pe termen lung? La patru ani de la crearea indemnizaţiei pentru creşterea copilului putem trage primele concluzii.
În februarie 2003, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr.9 privind concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, modificată prin ordonanţa de urgenţă nr.23/10 aprilie 2003, care uniformiza suma primită de femeile salariate pentru creşterea copilului. Astfel, dacă până în anul 2003, cuantumul era de 85% din media veniturilor lunare ale mamei în ultimele 12 luni, începând cu 2004, aceasta reprezenta 85% din salariul brut pe economie. Conform acestei ordonanţe, durata concediului de creştere a copilului este de 24 de luni, iar valoarea indemnizaţiei lunare, de 800 ron.
În perioada 2003-2005, numărul naşterilor a crescut. Marea majoritate a acestor naşteri a fost înregistrată în rândul femeilor salariate din oraşe.
În februarie 2003, Guvernul a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr.9 privind concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, modificată prin ordonanţa de urgenţă nr.23/10 aprilie 2003, care uniformiza suma primită de femeile salariate pentru creşterea copilului. Astfel, dacă până în anul 2003, cuantumul era de 85% din media veniturilor lunare ale mamei în ultimele 12 luni, începând cu 2004, aceasta reprezenta 85% din salariul brut pe economie. Conform acestei ordonanţe, durata concediului de creştere a copilului este de 24 de luni, iar valoarea indemnizaţiei lunare, de 800 ron.
În perioada 2003-2005, numărul naşterilor a crescut. Marea majoritate a acestor naşteri a fost înregistrată în rândul femeilor salariate din oraşe.
În 2004, pentru prima dată în istoria demografică a României, numărul de născuţi din oraşe l-a depăşit pe cel al născuţilor de la sate. Această tendinţă se păstrează şi în prezent.
În 2003, când indemnizaţia era proporţională cu venitul mamei, creşterea numărului de născuţi a avut loc aproape exclusiv la femeile salariate cu studii postliceale şi superioare. Din 2004, odată cu uniformizarea sumei acordate, indiferent de venitul mamei, creşterile s-au înregistrat în rândul femeilor salariate cu studii liceale, gimnaziale şi profesionale. Explicaţia ar putea fi că indemnizaţia este în medie mai mare decât venitul persoanelor cu acest nivel de studii.
Camera Deputaţilor a aprobat la 15 octombrie 2008 Propunerea legislativă care prevede acordarea unei indemnizaţii de 85% din media veniturilor pe 12 luni ale proaspetelor mame, suma minimă fiind stabilită la 600 de lei pentru concediul de maternitate.
În şedinţa desfăşurată în penultima zi a anului 2008, actualul guvern plafonează indemnizaţia pentru creşterea copilului la 4000 lei. Potrivit noii decizii, indemnizaţia pentru creşterea copilului are, începând cu 1 ianuarie 2009, o valoare cuprinsă între 600 lei şi 4000 lei. Astfel, mămicile nu vor mai primi mai mult de 4000 lei, echivalentul a trei salarii medii pe economie.
Consider că informaţiile despre caracteristicile sociale ale femeilor care au beneficiat şi beneficiază de concediul şi de indemnizaţia de creştere a copilului sunt insuficiente pentru a permite o analiză care să ghideze măsurile viitoare. Nu există informaţii centralizate despre numărul salariatelor care beneficiază de această ordonanţă. Nu se ştie câţi copii au, ce ocupaţie au şi din ce sectoare de activitate provin. Nu se cunosc condiţiile în care locuiesc, cum vor asigura îngrijirea copilului după cele 24 de luni de concediu şi dacă mai vor să aibă un copil.
Ultimele două aspecte sunt cu atât mai relevante cu cât există femei din rândul celor care au salariul mai mic decât indemnizaţia care, fiind la primul copil, au hotărât să îl aibă şi pe al doilea în aceleaşi condiţii financiare. Această "planificare" asigură familiei, timp de patru ani, un sprijin financiar constant şi consistent în comparaţie cu cel anterior.
Ce se va întâmpla însă după terminarea concediului, când aceste femei vor trebui să se întoarcă în câmpul muncii, la un salariu mai mic decât indemnizaţia? Deteriorarea condiţiilor de viaţă prin revenirea la un venit net scăzut, diminuat atât prin întoarcerea la un salariu mic, cât şi prin apariţia copilului, va pune familiile în faţa unor dificultăţi financiare care nu pot fi ignorate. Riscăm să ne confruntăm cu o creştere a numărului de copii plasaţi în instituţii de protecţie a copiilor, daţi spre adopţie sau chiar abandonaţi.
Astfel de consecinţe, care au apărut atât de repede, dar care erau previzibile, arată, încă o dată, că o măsură economică trebuie susţinută de facilităţi sociale şi de un cadru legislativ care să aibă în vedere şi ce nevoi are familia la finele celor doi ani de indemnizaţie. Măsurile exclusiv economice nu au efect pe termen lung şi acest lucru este dovedit şi de faptul că din 2005 numărul nou-născuţilor a început să scadă, deşi facilităţile au rămas în vigoare.
În 2003, când indemnizaţia era proporţională cu venitul mamei, creşterea numărului de născuţi a avut loc aproape exclusiv la femeile salariate cu studii postliceale şi superioare. Din 2004, odată cu uniformizarea sumei acordate, indiferent de venitul mamei, creşterile s-au înregistrat în rândul femeilor salariate cu studii liceale, gimnaziale şi profesionale. Explicaţia ar putea fi că indemnizaţia este în medie mai mare decât venitul persoanelor cu acest nivel de studii.
Camera Deputaţilor a aprobat la 15 octombrie 2008 Propunerea legislativă care prevede acordarea unei indemnizaţii de 85% din media veniturilor pe 12 luni ale proaspetelor mame, suma minimă fiind stabilită la 600 de lei pentru concediul de maternitate.
În şedinţa desfăşurată în penultima zi a anului 2008, actualul guvern plafonează indemnizaţia pentru creşterea copilului la 4000 lei. Potrivit noii decizii, indemnizaţia pentru creşterea copilului are, începând cu 1 ianuarie 2009, o valoare cuprinsă între 600 lei şi 4000 lei. Astfel, mămicile nu vor mai primi mai mult de 4000 lei, echivalentul a trei salarii medii pe economie.
Consider că informaţiile despre caracteristicile sociale ale femeilor care au beneficiat şi beneficiază de concediul şi de indemnizaţia de creştere a copilului sunt insuficiente pentru a permite o analiză care să ghideze măsurile viitoare. Nu există informaţii centralizate despre numărul salariatelor care beneficiază de această ordonanţă. Nu se ştie câţi copii au, ce ocupaţie au şi din ce sectoare de activitate provin. Nu se cunosc condiţiile în care locuiesc, cum vor asigura îngrijirea copilului după cele 24 de luni de concediu şi dacă mai vor să aibă un copil.
Ultimele două aspecte sunt cu atât mai relevante cu cât există femei din rândul celor care au salariul mai mic decât indemnizaţia care, fiind la primul copil, au hotărât să îl aibă şi pe al doilea în aceleaşi condiţii financiare. Această "planificare" asigură familiei, timp de patru ani, un sprijin financiar constant şi consistent în comparaţie cu cel anterior.
Ce se va întâmpla însă după terminarea concediului, când aceste femei vor trebui să se întoarcă în câmpul muncii, la un salariu mai mic decât indemnizaţia? Deteriorarea condiţiilor de viaţă prin revenirea la un venit net scăzut, diminuat atât prin întoarcerea la un salariu mic, cât şi prin apariţia copilului, va pune familiile în faţa unor dificultăţi financiare care nu pot fi ignorate. Riscăm să ne confruntăm cu o creştere a numărului de copii plasaţi în instituţii de protecţie a copiilor, daţi spre adopţie sau chiar abandonaţi.
Astfel de consecinţe, care au apărut atât de repede, dar care erau previzibile, arată, încă o dată, că o măsură economică trebuie susţinută de facilităţi sociale şi de un cadru legislativ care să aibă în vedere şi ce nevoi are familia la finele celor doi ani de indemnizaţie. Măsurile exclusiv economice nu au efect pe termen lung şi acest lucru este dovedit şi de faptul că din 2005 numărul nou-născuţilor a început să scadă, deşi facilităţile au rămas în vigoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu